E o zi de basm deochiata de stele Si luna imi e paznicul inimii mele Ma ingana un cantec trist de vis Si astru si intreg al cerului paradis .
E greu sau poate imposibil sa stii Ce ar trebui prin fiinta sa devii Te sprijini de un univers de ciulini Si-ncerci rezisti printre maci cu spini.
Pamantul intreg iti cere sange Te inalta apoi te doboara cu-n ranjet Blestemi clipa cand ai ajuns in frunte Te zbati sa-ti gasesti o alta linistete .
Te fura mereu si-n lupta tu pierzi Si inganat de al tau mal ceresc Te aproprii sfios si incepi sa te crezi Ca lumea e a ta insa este invers .
Te pierzi printre statui si fantasme Incepi paranoic sa gasesti o poarta Spre un alt tel ceresc si in noapte Te ratacesti in viata ce acum e moarta.
Si fara de-un inteles implori iertare Dar nimeni nu te aude prin usi ferecate Iar viata iti intinde o cursa de clestar Nevroza iti inchide ochii de migdal.
Si mori asa de mai multe ori pe ceas Iar tu esti acum singurul tau urmas Amintirea trecutului e dar de pret Sfarsesti bantuind lumea razlet .
Iti cauti pace si sihastru incepi sa inveti Ca lumea e o gluma cu un fals interes Te nasti ca sa mori , te chinui si te dobori Singur , fara sa detii vre-un inteles .
sper sa-ti placa ...eu am ramas la faza cu poeziile nush dak mai shtii....